WWW.PORUMBEIROMANIA.RO

LUMEA PORUMBEILOR

  • Increase font size
  • Default font size
  • Decrease font size
www.porumbeiromania.ro - Porumbei voiajori

APARATUL RESPIRATOR

E-mail Print PDF

    Aparatul respirator        

Aparatul respirator prin modul de alcătuire al organelor sale, constituie o adaptare perfectă la condiţiile de zbor.
Aparatul respirator este format din căii respiratorii ( nări, cavităţi nazale, faringe, laringe, trahee, bronhii, plămâni sau plumoni şi sacii aerieni).

Nările sunt două orificii existente în valva superioară a ciocului şi sunt continuate de cavităţile nazale.

Cavităţile nazale sunt în număr de două, sunt despărţite de un perete cartilaginos (septum nazal). Cavitatea nazală din fiecare parte comunică cu câte o scorbitură săpată în oasele craniului (sinus suborbital). Cavităţile nazale sunt căptuşite de mucoasa respiratorie şi mucoasa olfactivă.

Laringele este un organ mobil, adică este împins înainte pentru a uşura accesul aerului spre trahee şi plumoni. Important este ca orificiul longitudinal nu prezintă epligotă ca la mamifere, dar la trecerea hranei şi a apei se închide, datorită cutelor mucoasei.

Traheea se prezintă sub forma unui tub suplu, care se închide, format din inele cartilaginoase. Traheea este aşezată de-a lungul gâtului, pătrunde în cavitatea toracică, unde se termină prin două bronhii.

Bronhiile sunt formate din inele cartilaginoase, iar după intrarea în plămâni, apar sub forma unor tuburi membranoase fără cartilaj. Ele pătrund în plămâni între treime mijlocie şi cea mijlocie, unde prezintă o dilataţie (vestibulul), apoi se ramifică în bronhiile ventrale.

Plumonii sunt două mase compacte de culoare roz, de mărime redusă, aşezate în cutia toracică de o parte şi de alta a coloanei vertebrale. Pe faţa ventrală a fiecărui plumon sunt cinci orificii de legătură cu sacii aerieni. Conductele aeriene (aerofore) In interiorul plumonului alcătuiesc o reţea cu aspect de burete, cu suprafaţă mare, la nivelul căruia se produce hematoza.

Sacii aerieni (aerofori) sunt rezervoare de aer, acoperiti de o membrana transparentă. Aceşti saci se răspândesc în corp fie sub piele fie in unele oase sau chiar în rădăcinile penelor. Porumbelul are noua saci aerieni, doar unul (sacul clavicular) fiind fără pereche.
Sacii aerofobi îndeplinesc numeroase roluri, printre cele mai importante este acela de ventilaţie pulmonară, ei acţionând ca nişte foale, astfel schimbul de gaze realizându-se în ambele momente ale respiraţiei. Sacii aerieni, prin conţinutul lor de aer formează rezerva de oxigen pentru hematoză în momentul decolării, când cutia toracică este imobilă ca urmare a contractiei musculare.
Un alt rol important este cel de reducerea greutăţii specifice a corpului în zbor, stabilizând şi echilibrul porumbelului, prin fixarea organelor interne din cavitatea toracică şi cea abdominală. 
În imposibilitatea anatomica de a transpira pierderea de căldură la supraîncălzire se realizează tot cu ajutorul sacilor aerieni, prin reţinerea umidităţii acumulată cu ajutorul suprafeţei mari a sacilor aerieni, în aerul existent în ei şi eliminarea în exterior.

Articol din "Bolile porumbeilor" de : Igor Servereanu şi Filea Ioan Ivana modificat şi adaptat de administrator 

Last Updated on Saturday, 27 February 2010 10:38
 

TULBURARI DE REPRODUCTIE

E-mail Print PDF

Tulburări de reproducţie

În aceasta categorie avem:
- ouă infertile;
- ouă cu embrionul mort;
- pui lipsiţi de vlagă;
- pui incapabili sa absoarbă săculeţul vitelin;
- femele care nu se ouă.
Aceste tulburări sunt cauzate de numeroşi factori care se împart in:
- accidente în reproducţie;
- afecţiuni reproductive.

Accidentele în reproducţie

- Ruperea oviductului, se produce din cauza hrănirii neechilibrate, cu hrana cu concentraţii proteice mari, sau bogate în săruri de calciu, lipsite de fosfor şi vitamine. Ruperea oviductului în majoritatea cazurilor are loc în regiunea terminală, unde oul este deja format în totalitate. Aceasta afecţiune duce la peritonită, pasărea fiind salvată doar prin intervenţie chirurgicală şi doar în faza iniţială.

- Ouatul intraabdominal, se produce când ovulul desprins de pe ovar nu ajunge în trompa în oviduct şi cade în cavitatea abdominală. Dacă se închistează duce la peritonită şi implicit moartea porumbiţei.

- Ovoretenţia, reprezintă oprirea oului în oviduct şi neexpulzarea lui, cauzele sunt scăderea tonusului muscular, insuficienţa unor hormoni, răsucirea accidentala a oviductului.

Afecţiuni reproductive

- Tulburări de ordin genetic. Unii indivizi au în cadrul zestrei lor ereditare, în cromozomi, unele caractere recesive, acestea de multe ori nu se manifestă. Dacă însă aceste caractere recesive se întâlnesc la ambii părinţi, ele apar la descendenţi, manifestându-se prin tulburări fiziologice sau anomalii morfologice. Aceste caractere duc la apariţia factorilor letali sau subletali. În cazul celor letali, oul ramane nefecundat, sau embrionul moare in primele zile, iar în cazul celor subletali, puiul nu are putere de eclozare, sau moare in una, două zile de la eclozare. 
Aceste tulburări apar, fără a fi foarte frecventa, în crescătorii unde se practică o consangvinizare strânsă şi pe timp îndelungat, ex: frate-soră, mamă-fiu, bunici-nepoţi.
În acesta caz se recomandă schimbarea partenerilor, sau aducerea din crescătorii neînrudite a unor exemplare pentru reproducţie.

- Unul din parteneri infecund. Aceasta se produce din cauza unor anomalii congenitale sau a unor dereglări hormonale, sau a unei cauze micotoxicologice.

- Tulburări de ordin infecţios. Se întâlnesc cazuri când infecunditatea femelei este consecinţa îmbolnăvirii ovarului (ovarită), ca urmare a unei infecţii salmonelice, inflamaţia trompei numită salpingită. În această situaţie este indicat să se trateze boala primară.

- Tulburări de ordin micotoxicologic. Uneori în hrana porumbeilor, în amestecurile de furaje, pot scăpa şi boabe mucegăite. Mucegaiurile sunt ciuperci (fungii) microscopice care produc toxine, numite micotoxine, cu efecte extrem de nocive, ingerate de om sau de animal, provoacă îmbolnăviri care se termină deseori cu moartea.
Micotoxinele cunoscute care se pot găsi în furaje sunt aflatoxina (cea mai periculoasa şi în cantitatea cea mai mare fiind aflatoxina B1), ochratoxina A, zearalenona (micotoxină care afectează organele de reproducţie, producând mutaţii genetice) şi deoxinivalenona. Cantităţile de micotoxine deşi în limite mult peste limita admisa sunt invizibile cu ochiul liber, de ordinul PPM (părţi pe milion).

 

 

 

Articol din "Bolile porumbeilor" de : Igor Servereanu şi Filea Ioan Ivana modificat şi adaptat de administrator


Last Updated on Saturday, 13 February 2010 20:19
 

sondaje

Tipul de porumbel voiajor preferat